Prima dată nu se uită niciodată — indiferent dacă a fost stângace, intensă sau complet diferită de ce ți-ai imaginat. În această categorie găsești povești erotice despre prima experiență: primul sărut care a mers mai departe, prima noapte cu cineva nou, prima dată când ai încercat ceva ce doar în fantezii îndrăzneai. Personajele acestor povești sunt adulți la început de drum — în dragoste, în dorință sau doar într-o nouă etapă a vieții lor intime — care descoperă, pas cu pas, ce înseamnă să te lași purtat de instinct. Fiecare poveste surprinde emoția, nesiguranța și intensitatea acelui moment unic în care totul se întâmplă pentru prima oară: în mașină, într-o vacanță în Grecia, cu o persoană complet străină sau cu cineva la care nu te-ai fi așteptat niciodată. Dacă vrei să retrăiești fiorul începutului, poveștile despre prima dată de aici ți-l aduc înapoi, pagină cu pagină.
Divorțul meu nu a semănat cu niciunul dintre cele pe care le văzusem în filme. Nu s-a spart nicio farfurie, nu a fost nicio scenă în fața blocului, nu am găsit niciun mesaj într-un telefon lăsat cu ecranul în sus pe masa din bucătărie. Am fost măritată doisprezece ani cu Sorin și, undeva pe la […]
Am treizeci de ani și dorm într-un apartament în care nu se aude nimic. Termopanele sunt bune, strada e departe, iar noaptea, când mă trezesc la trei fără un motiv anume, singurul zgomot din casă e frigiderul care pornește în bucătărie. Mi-am dat seama abia de curând, după unsprezece ani, că liniștea asta nu mă
Știu că sună ciudat dacă îl descrii altcuiva. L-am cunoscut pe internet, spui asta și oamenii îți fac o față pe care o recunoști imediat, jumătate îngrijorare, jumătate condescendență. Dar uneori nu știi cum să explici că ai petrecut șase luni vorbind cu cineva mai mult decât ai vorbit cu oamenii din viața ta fizică.
Îl cunoșteam pe Radu de șase ani. Sau poate șapte, dacă punem la socoteală și perioada în care știam că există fără să ne fi vorbit propriu-zis. Prietenul comun care ne prezentase nu mai era nici el în peisaj de mult, dispăruse din viețile noastre amândurora în felul acela treptat și nedramatic în care dispar
Nu știu cum se numea cu adevărat. Îmi spusese un nume pe care nu l-am putut reproduce corect niciodată, ceva cu sunete care nu existau în română sau în engleză, dintr-o limbă pe care nu o recunoșteam. Îi spusesem că îl pronunț greșit și ea râsese și îmi spusese să îi zic Mia. Mia era
Avionul a aterizat la Atena la șapte dimineața, cu o întârziere de patruzeci de minute față de program, și eu privisem pe geamul îngust cum lumina se schimba deasupra orașului, de la violet la portocaliu și apoi la albul acela tare, mediteranean, care nu seamănă cu lumina de acasă. Eram singură. Prima vacanță singură, la
Îl cunoscusem pe Andrei cu mult înainte să-l cunosc pe Mihai. Sau mai bine zis, îl cunoscusem ca pe o prelungire a lui Mihai, ca pe o umbră familiară care apărea la orice petrecere, la orice ieșire, la orice cină improvizată în apartamente înguste cu muzică la volum prea mare. Andrei era cel care râdea
Era o parcare pustie la marginea orașului, într-o seară de octombrie când ploaia bătea ușor în geamuri și lumea din jur dispăruse complet. Nu planificasem nimic din ce s-a întâmplat în seara aceea. Sau poate că planificasem, fără să recunosc asta față de mine, în felul în care uneori alegi haine cu mai multă grijă
Aveam optsprezece ani și credeam că știu totul despre dragoste. Citisem romane, văzusem filme, ascultasem poveștile colegelor spuse cu vocea coborâtă la ore sau în holuri, în timp ce profesorii nu se uitau. Construisem o imagine despre cum ar trebui să fie, compusă din tot ce absorbisem din jur, din toate sursele acelea care îți
Nu mă gândisem niciodată la Ioana în felul acela. Sau cel puțin, asta îmi spuneam. Ne cunoșteam de patru ani. Colegă de facultate, mai întâi, din grupul acela larg de la început care se subțiase pe parcurs până rămăseseră doar cei cu care chiar voiai să vorbești. Ajunsesem apropiate treptat, fără un moment precis în
