Eram la un spa din centrul Clujului, genul de loc cu lumini calde, lumânări parfumate și muzică ambientală și personal antrenat să fie invizibil. Mersesem acolo de câteva ori, de obicei după proiecte lungi, când aveam umerii blocați și mintea refuza să se oprească. Era o formă de a îmi acorda permisiunea să nu fac nimic o oră.
De obicei maseuza mea era Simona, o femeie în jur de cincizeci de ani cu mâini puternice și o prezență reconfortantă. Știa exact unde am tensiune fără să îi spun și lucra în tăcere. În ziua aia Simona era în concediu și în locul ei era un tânăr pe care nu îl mai văzusem, pe la treizeci de ani, înalt, cu mâini mari și o voce liniștită care a explicat procedura fără să se grăbească.
Mi-a explicat ce tipuri de masaj oferă și eu am ales relaxant, standard, cum luam de obicei. M-am acoperit cu prosopul și mi-am zis că e profesional și că nu e nicio diferență.
Diferența a apărut în primele cinci minute.
Nu era nimic nepotrivit în ce făcea. Eram acoperită, mișcările lui erau tehnice, respectuoase, exact ce se cere de la un masaj profesional. Problema era că mâinile lui simțeau altfel față de mâinile Simonei, mai calde, mai lente în modul acela care nu e neglijență, ci atenție reală. Undeva după primele mișcări de-a lungul coloanei mele am realizat că nu mă mai gândeam la proiectul neterminat.
Când a ajuns la umeri și a început să lucreze în profunzime nodurile de tensiune de acolo, am scos un sunet involuntar pe care nu l-am putut opri la timp. El nu a comentat. A continuat cu aceeași presiune, metodic, și eu am simțit că ceva din mine se destindea mai mult decât era necesar într-un context profesional.
Mâinile lui au coborât pe spatele meu, urmând coloana cu podul palmelor, și presiunea aia lungă și controlată a ajuns până la talia mea. Prosopul era la locul lui. El era la locul lui. Eu eram singura care nu era la locul ei, pentru că simțeam o căldură adunându-se acolo unde nu trebuia și nu puteam să o ignor.
La un moment dat mâinile lui au coborât la coapsele mele, tehnic, profesional, cu presiunea potrivită pe mușchi. Dar corpul meu răspundea independent de intenția mea. Simțeam căldura adunându-se și umezindu-mă discret și am încercat să mă concentrez pe respirație. Nu a funcționat. Am rămas nemișcată, am respirat rar, și am lăsat senzațiile să fie acolo, ascunse, fără să le arăt.
La finalul sesiunii, când s-a retras și mi-a spus că pot să mă îmbrac, am rămas singură în camera aceea cu lumini slabe. Eram fierbinte în locuri care nu aveau nicio legătură cu masajul. M-am îmbrăcat încet.
Acasă am rămas cu senzația aia ore întregi. La un moment dat, în pat, am lăsat-o să fie ceea ce era. Am închis ochii și mi-am amintit mâinile lui pe coapsele mele și presiunea lor și căldura lor. Mâna mea a coborât și eu am lăsat fantezia să se construiască singură. Eram complet prezentă în imaginea aceea și mi-am luat tot timpul de care aveam nevoie, explorând lent, exact cum ar fi făcut-o el dacă contextul ar fi fost altul. Am ajuns la final tare, cu respirația oprită, cu picioarele întinse.
A doua oară când am venit la spa am cerut același masaj. Aceeași cameră. Același terapeut.
De data asta nu am mai pretins că mă surprinde efectul mâinilor lui. M-am relaxat în mod conștient și am lăsat senzațiile să fie ce erau. Când a ajuns la coapsele mele a doua oară, nu m-am mai străduit să fiu neutră. Eram umedă deja de câteva minute și asta era un fapt pe care nu îl puteam controla. Am respirat rar și am lăsat corpul meu să fie acolo, în mâinile lui, cu tot ce asta implica în intimitatea minții mele.
La finalul sesiunii m-a privit o secundă mai mult decât era necesar. Nu a spus nimic. Nici eu.
Am ajuns acasă și mi-am permis să termin ce el începuse, cu imaginea mâinilor lui în minte și cu tot ce acumulasem în cele două ore. Am stat în pat și am luat-o de la capăt, cu răbdare, exact cum fusese și el, și am ajuns la final cu o intensitate care m-a lăsat sleită și cu totul mulțumită.
Nu m-am mai dus la spa după aia. Unele lucruri funcționează tocmai pentru că rămân neterminate.
