Aveam nouăsprezece ani și mersesem la Sinaia cu o gașcă de prieteni pentru revelion. Era prima vacanță fără părinți, cu bani puțini și chef mult, șase oameni într-un apartament de două camere într-un hotel de două stele, cu bagaje înghesuindu-se în tot locul.
Și era acolo Bogdan, cu care vorbisem pe internet de câteva luni, un prieten al unui prieten care locuia în alt oraș. Ne știam din conversații lungi de noapte, ne plăceam online, dar ne vedeam pentru prima dată în persoană și nu știam ce să aștept.
Realitatea era mai bună decât mă așteptam.
Era mai înalt decât părea în poze, cu o liniște naturală în jurul lui, genul de băiat care nu simte nevoia să umple toate tăcerile. Când ne-am văzut prima dată în holul hotelului ne-am privit o secundă și am simțit că ceva fusese deja decis.
În noaptea de Revelion, pe la câteva ore după miezul nopții, când artificiile se terminaseră și unii adormiseră și alții plecaseră, am rămas noi doi pe balcon cu un vin ieftin și cu zăpada care căzuse tot în seara aia.
Ne-am sărutat prima dată acolo, afară, cu frigul pe față și cu vinul cald în gât. Era un sărut lung, fără grabă, și eu am simțit că inima îmi bate diferit față de alte săruturi.
M-a întrebat dacă sunt sigură. Nu în modul incomod în care unii băieți întreabă, performativ, ci în mod natural, calm, de parcă răspunsul conta cu adevărat indiferent care ar fi fost.
Eram sigură.
Camera era mică, patul era prea moale și scârțâia, afară ningea în continuare. Era perfect imperfect.
A fost atent în modul în care nu mă așteptasem de la un băiat de douăzeci de ani. Nu se grăbea. M-a dezbrăcat lent, cu gura urmând fiecare parte a corpului meu pe care o dezgolise, gâtul meu, umerii mei, sânii mei. A rămas pe sânii mei mult mai mult decât mă așteptam, cu gura pe sfârcuri și cu mâinile explorând restul, și eu am simțit că ceva se topește în mine de tot.
Mâna lui a coborât între picioarele mele și a explorat cu răbdare reală, urmărind fiecare reacție, punând întrebări cu degetele și ascultând răspunsurile. Eu eram deja umedă de mult și el a găsit asta și nu a comentat și a continuat, mai profund, mai hotărât, cu degetele lui înăuntru și cu palma pe clitoris, și eu m-am arcuit și am gemut și el nu s-a oprit.
A coborât cu gura spre mine și a petrecut acolo mult timp, cu o răbdare care mă uimea la vârsta lui, cu schimbări de ritm pe care le simțeam și la care corpul meu răspundea. Am pus mâinile în părul lui și el a înțeles semnalele și a continuat exact cum trebuia. Am ajuns la final prima dată în timp ce ningea afară, cu picioarele strânse în jurul capului lui, cu respirația oprită.
Când a intrat în mine a oprit o clipă și m-a privit și eu am dat din cap că e bine. M-a mai întrebat o dată pe parcurs și eu i-am spus că e mai bine decât bine. A durat mai lung decât durează de obicei prima dată. Eram prezenți amândoi, nu performam, nu ne grăbeam spre un final. La un moment dat m-a întors cu fața în jos și a continuat diferit și eu am simțit că e mai adânc și am gemut în pernă.
Am terminat a doua oară împreună, cu el apropiindu-se de final și spunând că ajunge și eu la scurt timp după. Afară ningea în continuare. Prin fereastra îngustă vedeam lumina albă a zăpezii pe acoperișuri. Scârțâitul patului nu mai conta.
Am adormit împleticiți și m-am trezit prima, cu el dormind lângă mine și cu un sentiment de calm pe care nu îl mai avusesem de mult.
Nu am continuat după weekendul ăla. Muntele mi-a mai dat, câțiva ani mai târziu, o noapte într-un cort de două persoane care a contat mult mai mult. Locuia în alt oraș și distanța la nouăsprezece ani e mai mare decât pare. Dar îmi amintesc perfect fiecare detaliu al nopții aia și nu aș schimba nimic din ea.
