Lucram de trei ani în același birou deschis fără să observăm că ne observăm. Sau poate observam și niciunul nu știa ce să facă cu asta.
Colega mea (o voi numi M., pentru că detaliile nu contează) era într-o relație veche de cinci ani, cu un bărbat care lucra în altă țară și venea acasă de câteva ori pe an. Eu tocmai ieșisem dintr-un divorț discret și reconstitueam o viață.
Deplasarea la Iași era pentru două zile, un client important, prezentare și întâlniri. Eram doi din echipă, ea și cu mine. Am mers cu mașina ei, șase ore dus, muzică alternativă și o conversație care a curs cum nu curgea în birou, poate pentru că nu era un context de birou.
La hotel am luat camere separate, evident. Seara, după prima zi de întâlniri, am mâncat la un restaurant bun din centru și am băut mai mult decât plănuisem, dar nu mai mult decât voiam. Vorbeam liber, despre meserie, despre ce ne obosea, despre ce ne lipsea. N-a spus niciodată ceva explicit despre relația ei. Dar felul în care vorbea, cu oboseala aia specifică a persoanelor care trăiesc în așteptare, spunea destul.
În lift spre etaj, revenind, s-a oprit între etajul ei și etajul meu și m-a privit.
— Mă tem că am băut suficient cât să-mi pară bine că ești tu, a zis.
— Și mă tem că n-am băut suficient ca să pretind că nu înțeleg ce înseamnă asta.
A apăsat butonul etajului ei și eu am urmat-o fără să fie nevoie să mi se spună.
Noaptea aceea a fost despre tensiunea acumulată în trei ani de birouri deschise și conversații oprite la timp. N-a fost pasională în mod zgomotos, a fost intensă în liniște, cu o atenție reciprocă construită din cunoașterea a doi oameni care lucraseră împreună destul cât să știe ceva real unul despre celălalt.
Dimineața ne-am trezit devreme, am băut cafeaua din camera de hotel privind curtea interioară și am vorbit puțin, nu despre ce se întâmplase, ci despre prezentarea din zi. Era mai ușor să vorbim despre muncă și amândoi știam de ce, fără să fie nevoie de nicio explicație.
Prezentarea a mers bine. Am condus înapoi cu aceeași muzică, cu un fel de confort nou între noi, nu tensionat, nu complicat, ci așezat. Nu ne-am repetat. Poate au existat prilejuri, poate n-am vrut să stricăm ce funcționa deja în alt mod.
Ea e în continuare cu partenerul ei, care a venit acasă. Eu sunt într-o relație nouă care e bună. Ne salutăm dimineața la birou și câteodată, când ne uităm în același timp spre fereastră, știm amândoi ce știm.
