Trenul de Brașov pleca la 23:40 și eu eram pe peron cu zece minute înainte, cu un rucsac prea greu și o dispoziție care oscila între epuizare și acea ciudată energie a nopților târzii.
Era în vagonul 4, locul de la fereastră, compartimentul în care urma să stau și eu. Citea ceva pe telefon, cu căștile în urechi și picioarele trase sub ele pe scaun. Părul scurt, un hanorac prea mare și acel fel de a fi prezent fără să ocupe spațiu inutil.
M-am așezat vizavi și n-am scos un cuvânt. Trenul a plecat, noi doi singuri în compartiment, cu lumina gălbuie de deasupra și peisajul întunecat zburând pe geam.
La Sinaia și-a scos o cască.
— Știi dacă mai oprește la Predeal?
Știam. I-am spus. A dat din cap, mulțumind, și și-a pus casca la loc. Dar nu și-a reluat privirea spre telefon, s-a uitat pe geam și, după un moment, spre mine.
De acolo a curs natural, cum curg lucrurile noaptea, pe tren, când ești suspendat între două locuri și regulile obișnuite nu se aplică. Vorbea economic, fără umpluturi, cu un umor sec care mă prindea de fiecare dată nepregătit. Râdeam mai mult decât intenționasem.
La Predeal n-a urcat nimeni în compartimentul nostru.
Spre Brașov s-a mutat lângă mine, sub pretextul că vederea era mai bună din partea asta. Genunchii ni se atingeau. Niciunul dintre noi n-a corectat asta.
La câțiva kilometri înainte de gară, când orașul a început să apară în lumini mici prin întuneric, s-a întors spre mine.
— Stai la hotel sau ai pe cineva?
— Hotel, am spus.
— Eu la fel.
N-a mai trebuit să spunem altceva.
Camera de hotel era la etajul doi cu vedere spre Tâmpa, iar ea era exact cum îmi imaginasem, directă, atentă, cu acel amestec de energie și calm care te face să uiți că v-ați întâlnit acum trei ore. Nu era nicio grabă și nicio performanță. Era curiozitate reciprocă și plăcere directă, fără complicații și fără așteptări.
Spre dimineață a plecat, avea ceva dimineața devreme și m-a anunțat sincer, fără scuze. I-am dat dreptate că era mai bine așa.
Nu ne-am schimbat numerele. N-a simțit niciunul nevoia.
Iau trenul de noapte mai rar acum. Dar îl iau cu o atenție mai mare la celelalte compartimente.
